In intimpinarea mirelui

[Administrator]

Domnul Hristos impreuna cu ucenicii Sai sedeau pe Muntele Maslinilor. Soarele disparuse in spatele muntilor si umbrele serii invaluiau cerurile. In fata lor se vedea o casa luminata straucitor, ca pentru sarbatoare. Valurile de lumina ce se revarsau ori de cate ori se deschideau usile, cum si o multime de oameni ce asteptau in jur, arata ca in curand avea sa-si faca aparitia un alai de nunta. In multe parti ale Orientului nuntile au loc seara. Mirele merge sa-si intalneasca mireasa la casa ei, si s-o conduca apoi la casa lui. La lumina tortelor, alaiul de nunta pleaca de la casa tatalui ei, la casa mirelui, unde se da un ospat pentru cei invitati. In scena la care privea Domnul Hristos, oaspetii asteptau aparitia alaiului miresei cu intentia de a se alatura nuntasilor.

In asteptare, in apropierea casei mirelui, se aflau zece fecioare imbracate in alb. Fiecare avea cu sine o lampa aprinsa si un mic vas cu untdelemn. Toate asteptau cu nerabdare venirea mirelui. Dar el zabovea. ora dupa ora trecea, iar cei ce asteptau au obosit si au adormit. Dar la miezul noptii se auzi strigarea: "Iata mirele, iesiti-i in intampinare." Matei 25,6. Cei ce dormeau s-au trezit, sarind deodata in picioare. Ei au vazut alaiul apropiindu-se, luminat fiind de lumina facliilor, in sunetul vesel al muzicii. Ei au auzit vocea mirelui si pe aceea a miresei. Cele zece fecioare si-au luat lampile si au inceput sa le pregateasca in graba, ca sa mearga impreuna cu ceilalti. Dar cinci dintre ele au neglijat sa umple vasele lor cu untdelemn. Ele nu s-au asteptat sa intarzie asa de mult, si nu s-au pregatit in caz de nevoie. In disperarea lor, au apelat la tovarasele lor care au fost mai intelepte, spunand: "Dati-ne din untdelemnul vostru, caci ni se sting lampile. Dar cele cinci fecioare care au asteptat si el, aveau lampile proaspat pregatite si pline, caci golisera vasele lor cu untdelemn. Ele nu mai aveau untdelemn de rezerva si au raspuns: "Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua, nici voua, ci mai bine, duceti-va la cei ce vand untdelemn si cumparati-va." Matei 25,8-9.

In timp ce acestea s-au dus sa cumpere, alaiul de nunta s-a pus in miscare si le-a lasat in urma. Cele cinci fecioare cu lampile lor aprinse, s-au alaturat multimii si au intrat in odaia de nunta odata cu alaiul mirelui, si usa a fost incuiata. Cand fecioarele neintelepte au ajuns la locul ospatului, ele s-au intalnit cu un refuz neasteptat. Mai marele ospatului le-a zis: "Nu va cunosc". Ele au fost lasate afara, in mijlocul strazii si in intunericul noptii.

Pe cand Domnul Hristos privea la cei care asteptau venirea mirelui, El le-a spus ucenicilor lui pilda celor zece fecioare, ilustrand prin experienta lor, experienta bisericii, a celor care vor trai chiar in timpul dinaintea celei de-a doua veniri a Sa.

Cele doua clase de asteptatori, reprezinta doua clase de credinciosi care marturisesc a astepta pe Domnul lor. Ei sunt asemanati cu fecioarele, pentru ca au o credinta curata. Prin lampi, este reprezentat Cuvantul lui Dumnezeu. Psalmistul spune: "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea." Psalmul 119,105. Uleiul este un simbol al Duhului Sfant. Astfel este reprezentat Duhul Sfant in profetia lui Zaharia: "Ingerul, care vorbea cu mine, s-a intors si m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezesti din somnul lui. El m-a intrebat: "Ce vezi?" Eu am raspuns: "M-am uitat si iata ca este un sfesnic cu totul de aur, si deasupra lui un vas de untdelemn si pe el sapte candele cu sapte tevi pentru candelele care sunt in varful sfesnicului. Si langa el sunt doi maslini, unul la dreapta vasului si altul la stanga lui. Si luand iarasi cuvantul, am zis ingerului, care veghea cu mine: "Ce inseamna lucrurile acestea, domnul meu?" ... Atunci el a luat din nou cuvantul si mi-a zis: "Acesta este cuvantul Domnului catre Zorobabel si suna astfel: "Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, - zice Domnul ostirilor... Am luat a doua oara cuvantul si i-am zis: "Ce inseamna cele doua ramuri de maslin care sunt cele doua tevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?"... El mi-a raspuns: Acestia sunt cei doi unsi care stau inaintea Domnului intregului pamant." Zaharia 4,1-14.

Din cei doi maslini, untdelemnul auriu se scurgea prin doua tevi de aur, in vasul sfesnicului, iar de aici in lampile de aur, care luminau Sanctuarul. Tot astfel, prin cei sfinti care stau in prezenta lui Dumnezeu, Duhul Sfant este impartit instrumentelor omenesti care s-au consacrat lucrarii Sale. Misiunea celor doi unsi este aceea de a transmite poporului lui Dumnezeu faptul ca numai harul ceresc poate face din Cuvantul Sau o candela pentru picioare si o lumina pe carare. "Nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul ostirilor". Zaharia 4,6.

In parabola, toate cele zece fecioare au iesit in intampinarea mirelui. Toate aveau lampi si vase pentru untdelemn. Pentru un timp nu s-a observat nici o deosebire intre ele. Tot asa este si cu Biserica ce traieste chiar inaintea revenirii Domnului Hristos. Toti cunosc Sfintele Scripturi. Toti au auzit solii despre apropiata revenire a Domnului Hristos si plini de incredere asteapta aratarea Lui. Dar cum s-a ilustrat in parabola, tot asa stau lucrurile si acum. Intervine un timp de asteptare, credinta este pusa la proba si atunci cand se aude strigarea: "Iata mirele, iesiti-i in intampinare", multi nu sunt gata. Ei nu au untdelemn in vasele lor si in lampile lor. Ei sunt lipsiti de Duhul Sfant.

Fara Duhul lui Dumnezeu, numai cunoasterea Cuvantului Sau nu este de nici un folos. Teoria adevarului, neinsotita insa de Duhul Sfant, nu poate reinviora sufletul si nici sfinti inima. Cineva poate cunoaste foarte bine poruncile si fagaduintele Bibliei, dar daca Duhul lui Dumnezeu nu intipareste adevarul in inima, caracterul nu va fi transformat. Fara iluminarea Duhului Sfant, oamenii nu vor fi in stare sa distinga adevarul de ratacire, si vor cadea sub ispitele iscusite ale lui Satana.

Cei reprezentati prin fecioarele nechibzuite, nu sunt ipocriti. Ei au consideratie fata de adevar, l-au aparat si l-au sustinut. unii ca acestia se simt atrasi catre cei care cred adevarul, dar nu s-au supus cu totul lucrarii Duhului Sfant. Ei n-au cazut pe Stanca, Isus Hristos, si n-au lasat ca firea lor cea veche sa fie sfaramata. Aceasta clasa de credinciosi sunt infatisati de asemenea prin auzitorii reprezentati prin pamantul stancos. Ei primesc foarte repede Cuvantul dar dau gres in asimilarea principiilor lui. Influenta Cuvantului nu este durabila Duhul lucreaza asupra inimii omului, in masura in care acesta doreste si consimte ca Duhul sa sadeasca in el o natura noua, dar cei reprezentati prin fecioarele neintelepte au fost multumiti cu o lucrare superficiala. Ei nu cunosc pe Dumnezeu. N-au studiat caracterul Lui, n-au avut comuniunea cu El, deci ei nu cunosc, nu stiu cum sa se increada in El, cum sa priveasca la El si sa traiasca. Slujirea lor inaintea lui Dumnezeu degenereaza in formalism: "Stau inaintea ta ca popor al meu, asculta cuvintele tale, dar nu le implinesc, caci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbla dupa poftele lor". Exechiel 33,31. Apostolul Pavel subliniaza faptul ca aceasta va fi caracteristica deosebita a acelora care vor trai chiar inaintea revenirii Domnului Hristos. El spune ca "in zilele din urma vor veni vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine... iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea." 2 Timotei 3,1-5.

Aceasta este clasa de credinciosi care in timp de primejdie vor striga: "Pace si siguranta". Ei isi leagana inimile lor in siguranta si nici nu se gandesc la vreun pericol. Dar cand se trezesc din somnolenta lor, ei incep sa-si dea seama de saracia lor, si roaga pe altii sa le cea ceea ce le lipseste, dar in cele spirituale, nimeni nu poate suplini scaderile altuia. harul lui Dumnezeu a fost oferit in dar fiecarui suflet. Solia Evangheliei a fost vestita, a fost facuta sa se auda spunand: "Celui ce ii este sete, sa vina, cine vrea, sa ia apa vietii fara plata." Apocalips 22,17. Caracterul nu este transferabil. Nimeni nu poate crede pentru altul. Nimeni nu poate primi Duhul pentru altul, nimeni nu poate imparti caracterul sau cu un altul, pentru ca el, caracterul, este un rod al lucrarii Duhului Sfant. Si daca "ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea - zice Domnul, Dumnezeu - ca n-ar scapa nici fii nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul prin neprihanirea lor". Ezechiel 14,20.

Caracterul se da pe fata in timp de criza. Cand vocea plina de seriozitate proclama in miez de noapte: "Iata mirele, iesiti-i in intampinare" si fecioarele adormite s-au trezit din somnolenta lor, atunci s-a vazut cine s-a pregatit pentru acest eveniment. Ambele parti au fost luate prin surprindere, numai ca o parte era pregatita pentru aceasta imprejurare critica, iar cealalta parte a fost surprinsa nepregatita. Tot astfel si astazi, o nenorocire neobisnuita si neasteptata, care duce sufletul fata in fata cu moartea, va arata daca exista o reala credinta in fagaduintele lui Dumnezeu. Astfel, se va dovedi daca sufletul este sau nu sustinut de harul lui Dumnezeu. Incercarea finala vine la incheierea timpului de har, cand va fi prea tarziu ca sa se mai satisfaca nevoile sufletesti.

In noaptea istoriei acestui pamant, cele zece fecioare asteapta. Toate marturisesc a fi crestine. Toate au o chemare, un nume, o candela si toate sustin ca sunt in slujba lui Dumnezeu. In speranta toate asteapta aparitia Domnului Hristos. Dar cinci din ele nu sunt pregatite. Aceste cinci fecioare vor fi luate prin surprindere, si ingrozite vor ramane in afara salii de ospat.

In ziua judecatii finale, multi vor cere sa fie primiti in Imparatia Domnului Hristos spunand: "Noi am mancat si am baut in fata Ta si in ulitele noastre ai invatat pe norod". "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?" Dar raspunsul va fi: "Va spun ca nu stiu de unde sunteti, departati-va de la Mine". Luca 13,26-27. Matei 7,22. In aceasta viata, ei n-au intrat in comuniune cu Domnul Hristos, de aceea, ei nu cunosc limbajul cerului, ei sunt straini fata de bucuriile lui. "In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului afara de duhul omului, care este in el? Tot asa nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu". 1 Corinteni 2,11. Cele mai triste dintre toate cuvintele ce au ajuns vreodata la urechea vreunui muritor vor fi acele cuvinte de osanda. "Nu va cunosc". Numai comuniunea cu Duhul Sfant, pe care ati desconsiderat-o insa, numai ea va poate face sa va bucurati impreuna cu multimea cea plina de veselie, prezenta la ospatul nuntii. Dar acum nu puteti lua parte la aceasta serbare. Stralucirea ei ca cadea pe ochi ce nu vad, iar cantecele ei, pe urechi ce nu aud. Iubirea si bucuria ei nu va atinge nici o coarda a bucuriei in inima lumeasca insensibila. Voi sunteti lasati in afara cerului pentru ca nu v-ati pregatit spre a trai in compania celor de acolo.

Noi nu putem fi gata sa intampinam pe Domnul, trezindu-ne atunci cand se aude strigarea: "Iata Mirele", si abia atunci sa cautam si sa strangem lampile noastre goale, pentru a le umple. Noi nu putem tine pe Domnul Hristos in afara vietii noastre de aici de pe pamant si totusi sa fim impreuna cu El in ceruri.

In parabola, fecioarele intelepte aveau untdelemn si in vasele pe care le aveau impreuna cu lampile lor. Lumina lor a ars cu aceeasi flacara in tot timpul noptii de veghe. Aceasta a ajutat la marirea iluminatiei in onoarea mirelui. Stralucind in intuneric, ea a fost un ajutor in iluminarea drumului spre casa mirelui, spre ospatul nuntii.

Tot asa si urmasii Domnului Hristos trebuie sa raspandeasca lumina, in intunericul lumii. Prin Duhul Sfant, Cuvantul lui Dumnezeu este o lumina, de indata ce devine o puterea transformatoare in viata aceluia ce l-a primit. Sadind in inimile lor principiile Cuvantului Sau, Duhul Sfant dezvolta atunci in oameni atributele lui Dumnezeu. Lumina slavei Sale - caracterul Sau - trebuie sa straluneasca in urmasii Sai. In acest fel ei trebuie sa slaveasca pe Dumnezeu, sa lumineze calea spre casa Mirelui, spre cetatea lui Dumnezeu, la ospatul nuntii Mielului.

Venirea mirelui a avut loc la miezul noptii - ceasul cel mai intunecat. Tot astfel, venirea Domnului Hristos va avea loc in perioada cea mai intunecata a istoriei acestui pamant. Zilele lui Noe si Lot ne infatiseaza un tablou al conditiilor lumii chiar inaintea venirii Fiului omului. Aratand spre acest timp, Scripturile arata ca Satana va lucra cu toata puterea, cu "toate amagirile nelegiuirii". 2 Tesaloniceni 2,9-10. Lucrarea lui este foarte deslusit aratata de cresterea rapida a intunericului, de multimea ratacirilor, a ereziilor si a amagirilor din zilele din urma. Nu numai ca Satana duce in robia sa lumea, dar amagirile lui dospesc, sunt prezente in bisericile ce marturisesc a fi ale Domnului Isis Hristos. Marea apostazie se va transforma intr-un intuneric adanc, ca la miezul noptii, un intuneric de nepatruns, negur, ca un sac de par. Pentru poporul lui Dumnezeu va fi o noapte a incercarii, a plansului, o noapte a prigonirii din cauza adevarului. Dar in acesta noapte intunecoasa, va straluci lumina lui Dumnezeu.

"El a facut ca sa lumineze lumina in intuneric". 2 Corinteni 4,6. Cand "pamantul era pustiu si gol si peste fata adancului de ape era intuneric si Duhul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor, Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina" si a fost lumina". Geneza 1,2-3. Si astfel, in noaptea intunericului spiritual, Cuvantul lui Dumnezeu spune: "Sa fie lumina". Poporului Sau, El ii spune: "Scoala-te, lumineaza-te, caci lumina ta vine, si slava Domnului rasare peste tine". Isaia 60,1. "Caci iata", spune Sfanta Scriptura, "intunericul acopera pamantul si negura mare popoarele, dar peste tine rasare Domnul si slava Lui se arata peste tine." Isaia 60,2.

Intunericul necunoasterii lui Dumnezeu a cuprins lumea. Oamenii pierd cunostinta despre caracterul Sau. El a fost inteles gresit si interpretat in mod gresit. In acest timp trebuie vestita o solie de la Dumnezu, o solie iluminatoare in influenta ei si mantuitoare prin puterea ei. Caracterul Sau trebuie sa fie facut cunoscut. In intunericul acestei lumi trebuie sa straluceasca lumina slavei Sale, lumina bunatatii, a milei si a adevarului Sau.

Aceasta este lucrarea pe care profetul Isaia o descrie prin cuvintele: "Suie-te pe un munte inalt, ca sa vestesti Sionului vestea cea buna, inalta-ti glasul cu putere, ca sa vestesti Ierusalimului vestea cea buna, inalta-ti glasul, nu te teme, si spune cetatilor lui Iuda: "Iata Dumnezeul vostru! Iata Domnul Dumnezeu vine cu putere si porunceste cu bratul Lui. Iata ca plata este cu El, si rasplatirile vin inaintea Lui". Isaia 40,9-10.

Aceia care asteapta venirea Mirelui trebuie sa spuna poporului: "iata Dumnezeul vostru". Ultimele raze ale luminii harului, ultima solie de har care trebuie sa fie vestita lumii, este o descoperire a caracterului iubirii Sale. Copiii lui Dumnezeu trebuie sa dea pe fata slava Sa. In propria lor viata si in propriul lor caracter, ei trebuie sa descopere ceea ce a facut Dumnezeu pentru ei.

Lumina Soarelui Neprihanirii trebuie sa straluceasca prin fapte bune - prin cuvinte ale adevarului si fapte de sfintenie.

Domnul Hristos, stralucirea slavei Tatalui, a venit pe acest pamant ca lumina a Lui. El a venit ca sa infatiseze pe Dumnezeu inaintea oamenilor si despre El este scris ca a fost uns "cu Duhul Sfant si cu putere", si "umbla din loc in loc si facea bine". Fapte 10,38. In sinagoga din Nazaret, El zis: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia, M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii, sa dau drumul celor apasati, si sa vestesc anul de indurare al Domnului". Luca 4,18-19. Aceasta este lucrarea cu care El a insarcinat pe ucenicii Sai sa o duca la indeplinire. "Voi sunteti lumina lumii", spunea El. "Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri." Matei 5,14-16.

Aceasta este lucrarea pe care profetul Isaia o descrie, atunci cand spune: "Imparte-ti painea cu cel flamand, si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost, daca vezi pe un om gol, acopere-l, si nu intoarce spatele semenului tau, atunci lumina ta va rasari ca zorile si vindecarea ta va incolti repede, neprihanirea ta iti va merge inainte si slava Domnului te va insoti." Isaia 58,7-8.

Astfel, in noaptea intunericului spiritual, slava lui Dumnezeu trebuie sa lumineze prin Biserica Sa, spre a ridica pe cei doborati si a mangaia pe cei care plang.

De jur imprejurul nostru se aud tanguirile unei lumi in suferinta. La fiecare pas se afla cei nevoiasi si nenorociti. Este de datoria noastra sa ajutam la alinarea si usurarea greutatilor vietii.

Lucrarea de ajutorare practica va avea un efect mult mai mare, decat numai predicarea. Noi trebuie sa hranim pe cei flamanzi, sa imbracam pe cei goi si sa adapostim pe cei fara camin. Dar noi suntem chemati a face mult mai mult decat numai atat. Numai iubirea Domnului Hristos poate satisface nevoile sufletului. Daca Domnul Hristos locuieste in noi, atunci inimile noastre vor fi pline de compatimire divina. Atunci, izvoarele pecetluite ale unuei iubiri calde, asemenea celei a Domnului Hristos, vor fi desigilate.

Dumnezeu nu cere sa dam celor in nevoi numai darurile noastre ci sa le aratam o fata vesela, sa le adresam cuvinte incurajatoare si sa le strangem mana cu caldura. Cand Domnul Hristos vindeca pe cei bolnavi, El punea mainile Sale asupra lor. Tot asa si noi trebuie sa ne apropiem mai mult de aceia carora dorim sa le facem bine.

Sunt multi aceia care nu mai au nadejde. Aduceti-le din nou razele soarelui. Multi si-au pierdut curajul. Adresati-le cuvinte de incurajare. Rugati-va pentru ei. Sunt, de asemenea, aceia care au nevoie de painea vietii. Cititi-le din Cuvantul lui Dumnezeu. Multi au sufletul bolnav, pe care nici un balsam omenesc si nici un medic nu-l poate vindeca. Rugati-va pentru aceste suflete si aduceti-le inapoi la Hristos. Spuneti-le ca exista un balsam in Ghilead si un medic care poate vindeca.

Lumina este o binecuvantare, o binecuvantare universala, care isi revarsa comorile ei asupra unei lumi nerecunoscatoare, nesfintita si demoralizata. Tot asa este si cu lumina Soarelui Neprihanirii. Intregul pamant, invaluit - asa cum este - in intunericul pacatului, in necazuri si dureri, trebuie sa fie luminat de cunoasterea iubirii lui Dumnezeu. Lumina ce straluceste de la tronul lui Dumnezeu din ceruri, nu trebuie retinuta, oprita de la nici o grupare religioasa, rang, sau clasa sociala.

Solia sperantei si a milei trebuie dusa pana la marginile pamantului. Oricine vrea poate sa intinda mana si sa apuce puterea lui Dumnezeu si sa faca pace cu El si va avea pace. Paganii nu mai trebuie invaluiti in intunericul de la miezul noptii. Intunecimea trebuie sa dispara inaintea razelor stralucitoare ale Soarelui Neprihanirii. Puterea iadului a fost infranta.

Dar nimeni nu poate da altora ceea ce el personal n-a primit. In lucrarea lui Dumnezeu, in firea omeneasca, omul nu poate face nimic. Nimeni, din propriile sale eforturi nu poate deveni purtator de lumina pentru Dumnezeu. Untdelemnul de aur, turnat de catre solii ceresti in tevile de aur, pentru a curge in vasele de aur si apoi in lampile de la sanctuar, era acela care producea o lumina continua si o stralucire vie. Iubirea lui Dumnezeu, transmisa fara intrerupere omului, este ceea ce-l face sa dea si altora lumina. In mainile tuturor acelora care sunt una cu Dumnezeu, prin credinta, untdelemnul de aur al iubirii se revarsa liber, pentru ca sa straluceasca iarasi in fapte bune si intr-o slujire reala si pornita din inima, pentru Dumnezeu.

In darul cel mare si nemasurat al Duhului Sfant, se cuprind toate resursele cerului. Nu din cauza vreunei restrictii din partea lui Dumnezeu, se face ca bogatiile harului Sau nu se revarsa peste oamenii acestui pamant. Daca toti ar fi dispusi sa primeasca, atunci, toti ar fi plini de Duhul Sfant.

Este privilegiul oricarui suflet acela de a fi un canal viu, prin care Dumnezeu sa poata transmita lumii bogatiile harului Sau, bogatiile de nepatruns ale Domnului Hristos. Nimic nu doreste Domnul Hristos asa de mult, decat de a avea instrumente care sa reprezinte lumii caracterul si spiritul Sau. Nu este nimic de care lumea sa aiba asa de mare nevoie, ca manifestarea iubirii Mantuitorului prin oameni. Cerul intreg asteapta canale prin care untdelemnul cel sfant sa poata fi turnat ca sa fie o bucurie si o binecuvantare pentru inimile omenesti.

Domnul Hristos a luat toate masurile pentru ca Biserica Sa sa poata fi un corp transformat, iluminat cu lumina Lui, avand slava lui Emanuel. Este scopul Sau acela ca fiecare crestin sa fie inconjurat de o atmosfera spirituala de lumina si pace. El doreste ca bucuria Sa sa se dea pe fata in propria noastra viata.

Locuirea launtrica a Duhului Sfant se va da pe fata prin raspandirea iubirii divine in jur. Plinatatea dumnezeiasca se va revarsa prin instrumente omenesti consacrate, gata a fi impartasite si altora.

Soarele Neprihanirii are "tamaduirea sub aripile Lui". Maleahi 4,2. Tot astfel din fiecare adevarat ucenic al Sau, trebuie sa se raspandeasca o influenta spre viata, curaj, ajutoare si o adevarata vindecare.

Religia Domnului Hristos insemneaza mai mult decat numai iertarea pacatelor, ea inseamna indepartarea pacatelor si umplerea locului ramas liber cu harul Duhului Sfant. Inseamna iluminare spirituala si bucurie in Dumnezeu. Ea insemneaza o inima eliberata de eu si binecuvantata de prezenta continua a Domnului Hristos. Cand Domnul Hristos domneste in suflet, atunci acolo este curatie si eliberare de pacat. Slava, plinatatea si desavarsirea planului Evangheliei sunt atunci implinite in viata. Primirea Mantuitorului aduce stralucirea unei paci depline, a unei iubiri desavarsite si a unei asigurari perfecte. Frumusetea si parfumul caracterului Domnului Hristos, descoperite in viata, marturisesc despre faptul ca Dumnezeu a trimis in adevar pe Fiul Sau in lume, ca sa fie Mantuitorul ei.

Domnul Hristos nu porunceste urmasilor Sai ca ei sa se straduiasca sa lumineze. Ci El spune: "Lasati ca lumina voastra sa lumineze". Daca ati primit harul lui Dumnezeu, atunci lumina este in voi. Dati la o parte toate piedicile si slava lui Dumnezeu se va manifesta. Atunci, lumina va straluci pentru a patrunde intunericul si a-l imprastia. Noi nu putem opri lumina ca ea sa nu lumineze in cercul influentei noastre.

Descoperirea slavei Sale in trup omenesc, va aduce cerul asa de aproape de oameni, incat frumusetea care impodobeste templul launtric, va fi vazuta in orice suflet in care locuieste Mantuitorul. Oamenii vor fi captivati de slava lui Hristos, care locuieste in launtrul nostru. Si atunci, un cor de laude si multumiri izbucnind din sufletele celor castigati pentru Dumnezeu, se va indrepta - ca un imn de slava - inapoi, spre Marele Datator.

"Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine si slava Domnului rasare peste tine". Isaia 60,1. Aceasta solie este adresata acelora care ies in intampinarea Mirelui. Domnul Hristos vine cu putere si slava mare. El vine in slava Sa si in stralucirea Tatalui Sau. El vine insotit de toti sfintii Sai ingeri. In timp ce lumea intreaga este afundata in pacat, in locuintele sfintilor va fi lumina. Primele raze de lumina ale revenirii Sale vor straluci asupra lor. O lumina curata, nemanjita, va straluci din maretia Lui si Hristos, Rascumparatorul, va fi admirat de toti aceia care I-au slujit. In timp ce cei rai vor fugi de prezenta Lui, urmasii Domnului Hristos se vor bucura. Patriarhul Iov, privind - prin credinta - de-a lungul timpului spre cea de-a doua Sa venire spune: "Il voi vedea si-mi va fi binevoitor, ochii mei il vor vedea si nu ai altuia". Iov 19,27. Urmasilor Sai credinciosi, Domnul Hristos le-a fost un tovaras zilnic si un prieten apropiat. Ei au trait intr-o stransa legatura, intr-o continua comuniune cu Dumnezeu. Peste ei a rasarit slava Domnului. In ei s-a reflectat lumina cunostintei si a slavei lui Dumnezeu de pe fata lui Isus Hristos. Acum, ei se bucura de razele neumbrite ale stralucirii si slavei Regelui maririi in toata maiestatea Sa. Ei sunt pregatiti pentru comuniunea cu cerul, pentru ca ei au cerul in inimile lor.

Cu capetele ridicate, cu razele stralucitoare ale Soarelui Neprihanirii stralucind asupra lor, plini de bucurie ca mantuirea lor se apropie, ei merg in intampinarea Mirelui spunand: "Iata, acesta este Dumnezeul nostru, in care avem incredere ca ne va mantui". Isaia 25,9.

"Si am auzit, un glas de gloata multa, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: "Aleluia Domnul Dumnezeul nostru Cel Atotputernic a inceput sa imparateasca. Sa ne bucuram, sa ne veselim, si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mirelui, sotia Lui s-a pregatit... Apoi mi-a zis: "Scrie ... ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului". El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor. Si cei chemati, alesi si credinciosi, care sunt cu El, de asemenea ii vor birui." Apocalips 19,6-9, 17,14.

[Josh]

Pentru Administrator
1. Am citit ceva din postările d-voastră şi am observat o incoerenţă, după părerea mea, având în vedere convingerile escatologice pe care le aveţi. Dacă Apocalipsa, cel puţin de la cap. 4-22, este în viitor de ce îi invitaţi pe oameni să bea din apa vieţii Apo. 22: 17. Ei nu pot face acest luru având în vedere împlinirea viitoare a acestei secvenţe. Dacă împlinirea acestei secvenţe din Apo. 22 nu s-a împlinit încă cum pot avea oamenii acces la pomul şi apa vieţii? Ştiaţi că această binecuvântare este încă în viitor, conform dispensaţionailştilor? Cum se poate propovădui şi promite oamenilor în prezent aceste beneficii dacă împlinirea este încă în viitor? Este o simplă scăpare sau o acţiune deliberată?

2. Aţi menţionat 2 Tim. 3: 1-5a. Dacă aţi fi citit cu atenţie şi v. 5b aţi fi văzut că Pavel se adresează lui Timotei. Dacă situaţia descrisă de Pavel se referă la zilele noastre cum ar fi putut Timotei să se depărteze de acei oameni. Ar fi trebuit logic să spună: "Frate Pavele, această situaţie va fi prezentă peste 2000 de ani şi eu nu am cum să mă depărtez de acei oameni, şi chiar dacă aşi vrea, nu pot." Credeţi că aceste carcteristici ale vremii sunt semnele premergătoare sau prevestitoare ale vremii sfârşitului?